Prima pagină   »  Despre noi   »  Istoria

Istoria

   

Î. S. ”Tighina” este succesorul de drept a Gospodăriei silvice sovietice Bender, care a fost formată pe 2 septembrie 1944. În perioada respectivă fondul forestier gestionat era format din trupurile de pădure Todirești, Chițcani, și Hîrbovăț  cu o suprafață  totală de 12817 ha,  fiind împărțit în 4 sectoare  și 35 de cantoane. Ulterior la 1 ianuarie 1961 pe baza Gospodăriei silvice sovietice Bender, Grigoriopol și Talmaza deja existente a fost formată Gospodăria silvică mecanizată Bender. Fiind compusă din 4 ocoale silvice Anenii Noi, Dubăsari, Copanca, Talmaza, cu suprafața totală de 23428 hectare de teren forestier. Mai tîrziu gospodăria silvică Bender a fost supusă reorganizării de mai multe ori, pentru ca la moment să ajungă a fi denumită Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură ”Tighina”, cu sediul în orașul Bender. Actualmente întreprinderea este formată din 6 ocoale silvice Grigoriopol, Hîrbovăț, Căinari, Căușeni, Talmaza și Olănești, fiind divizate în 15 sectoare silvice și 72 cantoane silvice. La 1 ianuarie 2013 suprafața totală a fondului forestier gestionată de întreprindere constituia 23411,6 ha dintre care acoperite cu pădure 19685,6 ha, amplasate în raza de activitate a 6 raioane administrative raionul Ștefan Vodă, Căușeni, Anenii Noi, Criuleni, Dubăsari, Ialoveni și 56 de primării, cuprinzînd aproape tot Sud-Estul Republici Moldova.

Structura fondului forestier pe principalele specii se prezintă în felul următor:

1. Salcîmul predomină cu o suprafață 8818 ha, ceea ce reprezintă 44%;

2. Stejar pedunculat, cu o suprafață de 3433 de hectare, ceea ce reprezintă 17%;

3. Frasin comun, cu o suprafață de 2109 de hectare, ceea ce reprezintă 11%. 

 Există în gestiunea întreprinderii și păduri azonale din lunca rîului Nistru, care ocupă o suprafață de 2249 ha, dintre care 1916 ha sunt inundabile unde frecvența și intensitatea inundațiilor diferă de la an la an. Însă ceea ce caracterizează suprafețele inundabile este perioada foarte scurtă de inundare care nu depășește ca regulă 2-3 luni.

Principalele  direcții de activitate ale întreprinderii sunt:

·      Efectuarea lucrărilor silvice ce ține de îngrijirea și conducerea arboratelor, efectuarea tăierilor de regenerare și de conservare.

·      Efectuarea lucrărilor de împădurire prin plantare și semănat.

·      Activitatea cinegetică.

·      Protecția pădurii de boli și dăunători, paza fondului forestier de tăieri ilicite, braconaj și alte contravenții silvice.

·      Executarea lucrărilor antiincendiare și paza antiincendiară.

·      Organizarea folosințelor accesorii, etc.

Organizarea cinegetică în cadrul întreprinderii este una complexă. Important este identificarea fondurilor de vînătoare a unităților teritoriale de gospodărire a vînatului, situate pe diferite categorii de teren, cu limite clar conturate care au destinaţia să asigure la maximum stabilitatea vînatului. În cadrul fiecărui fond cinegetic se constituie zona de liniște, care este delimitată și marcată pe teren prin semne vizibile și distinctive, destinată să asigure condiții de viață optime faunei cinegetice existente în cadrul fondului de vînătoare respectiv, indiferent de anotimp.

În cadrul Î.S.S.”Tighina” sunt formate  11 fonduri de vînătoare, după cum urmează:

Ocolul silvic

Nr. F.V.

Denumirea F.V.

Trupul de pădure

Suprafața F.V. (ha)

Suprafața Z.L. (ha)

Olănești

1

Olănești

Împărăteasca

Olănești

656,1

90,7

2

Răscăieți

Ciobruciu de munte

954,3

140,3

Talmaza

3

Talmaza

Valea Moșului

Valea Tetii

Valea Stînei

Stînca Talmaza

974,2

153,2

4

Lunca Talmaza

Lunca Talmaza

1126,0

262,9

5

Copanca

Copanca-Leuntea

1051,3

248,6

6

Arpentievo

Perii

Arpentia de Sus

Arpentia de Jos

324,3

47,2

Căușeni

7

Căușeni

Misilindra

Milenium III

Valea Tănătari

479,4

62,8

8

Lunga

Lunga

763,0

95,0

Grigoriopol

9

Dubăsarii Vechi

Dubăsarii Vechi

1005,0

107,4

Hîrbovăț

10

Hîrbovăț

Hîrbovăț

Păduria lui Carp

Cașcaval

Cazanjic

2432,3

255,2

11

Cotuna

Cotuna

Florica

Hadjieasca

La moară

Flămînda

1252,7

135,

În fiecare fond de vînătoare anual se planifică anumite măsuri cinegetice care au menirea să îmbunătățescă condițiile pentru cultivarea intensivă a faunei cinegetice prin crearea remizelor, sărăriilor, adăpătoarelor, troacelor şi altor  instalaţii provizorii pentru cultivarea intensivă a faunei cinegetice. În anul 2013 de asemenea se planifică un șir de măsuri biotehnice ce vor asigura înmulțirea și creșterea faunei cinegetice, atît de necesară pentru astfel de îndeletnicirile  ca vînătoarea.

Fauna ce populează fondurile de vînătoare gestionate de Î.S.S.”Tighina” este reprezentată de următoarele specii:

1.   Mamifere:

-    Cerb nobil – 80 cap

-    Căprior – 350 cap

-    Mistreț – 250 cap

-    Iepure de cîmp – 250 cap

-    Lupul – 25 cap

-    Vulpea – 400 cap

-    Cîine enot – 10 cap

-    Pisica sălbatică – 30 cap

-    Jder de pădure – 40 cap

-    Bursuci – 40 cap

Deasemenea se mai întîlnesc așa specii ca Lutra, Ondatra, Nurca europeană, Lilieci (circa 30 de specii), ariciul.

2.   Păsări:

                      -    Fazan – 400 cap

Deasemenea sunt și potîrnichi, prepelița - pe timp de vară, rața sălbatică – în toamna, cocostîrcul alb, cocostîrcul negru, bîtlanul sur, egreta albă mare, egreta albă mică, lebăda.

 În comparație cu anii precedenți se constată o creștere a numărului de mistreți și cerb, însă s-a micșorat numărul căpriorilor, iepurilor și fazanilor. Pentru majorarea populației de fazani, în anul 2013 vor fi procurați 500 pui de fazani de 45 zile, care vor fi crescuți în volier pînă la vîrsta de 95 zile, cînd fazanul se consideră matur, după care vor fi eliberați în pădure pentru popularea fondurilor de vînătoare.

Dacă ne referim la necesitatea animalelor sălbatice, atunci e bine să ne amintim de definiția ecosistemului, care este totalitatea viețuitoarelor  unei biocenoze, alcătuind o unitate naturală, în care se stabilesc relații strînse atît între organisme, cît și între acestea și factorii abiotici. 

Prin urmare sunt de prisos comentariile suplimentare, fiindcă în procesul evoluționismului factorii naturali întotdeauna s-au intersectat astfel încît acestă interacțiune dintre fitocenoza și biocenoza să fie reciproc avantajoasă.

Indiscutabil, din timpuri străvechi omul profita de pădure asigurîndu-și existența și protecția folosind produsele vegetale și animale oferite de pădurea.

 Actualmente, progresul tehnico-științific a contribuit la reducerea necesităților pentru care omul folosea pădurea.  Mai persistă însă, necesitatea în lemnul de foc ca sursă de energie termică, lemnul de lucru ca sursă de material de construcție, mai puțin folosesc produsele accesorii– ciuperci, pomușoare etc. Pădurea devine mai solicitată în prezent în scopuri de agrement și cel de vînătoare.           

Din păcate atitudinea oamenilor nu este întotdeauna una corectă, omul secolului XXI consideră că pădurea poate servi oamenii la nesfârșit și nelimitat inclusiv că ea este capabilă să se regenereze natural iar lucrările efectuate de către silvicultori în pădure nu sunt necesare.

Este o concepție total greșită, prin activitatea lor silvicultorii au ca scop întreținerea și îmbunătățirea genofondul pădurilor noastre și să contribuie la ameliorarea stării sanitare a acestora și nu în ultimul rînd să formeze condiții optime pentru dezvoltarea fondului cinegetic.

Silvicultorii doresc ca societatea să fie mai tolerantă, mai receptivă, fiindcă rezultate bune în direcția ocrotirii fondului forestier și a regnului animal pot fi obținute doar în comun.